contact@ionmanu.ro
Adresa: Otopeni, Strada 23 August, Nr.8,Bucuresti
contact@ionmanu.ro
Adresa: Otopeni, Strada 23 August, Nr.8,Bucuresti

Calauza

15 martie 2018

Călăuza” (1979), Regia: Andrei Tarkovski

După romanul „Picnic la marginea drumului” de Arkadi Strugațki și Boris Strugațki. An apariție 1972.

Scenariu: Andrei Tarkovski, Arkadi Strugațki, Boris Strugațki

Distribuția: Alisa Freindlih, Aleksandr Kaidanovski, Anatolii Solonițîn, Nikolai Grinko

Scurtă descriere: Filmul prezintă o călăuză (interpretată de Aleksandr Kaidanovski), un om care conduce oamenii într-o așa-zisă „Zonă”, un loc în care nu se mai ține cont deloc de legile realității. O cameră misterioasă este unul dintre locurile din „Zonă” în care se spune că visurile devin realitate. Guvernul a decis izolarea „Zonei”, existând foarte multe pericole din interior. În ciuda avertismentelor, calauza este implorată de soția sa (interpretată de Alisa Freindlih), să nu mai intre în „Zonă”, însă aceasta ignoră rugămintea ei. Într-un bar dărăpănat, undeva la periferia unui oraș industrial, calauza își întâlnește următorii „clienți” pentru a intra împreună în acea „Zonă”. Unul dintre ei este „Scriitorul” (interpretat de Anatolii Solonițîn) și altul „Profesorul” (interpretat de Nikolai Grinko), amândoi se pare că acceptă să-și lase „soarta” în mâinile „Călăuzei”. Aceștia își pierd numele, strigându-se unul pe altul după profesie…

În ciuda unor pericole de moarte aceștia supraviețuiesc focurilor de armă derulate. Ajunși în inima „Zonei”, Călăuza le spune celor doi străini că trebuie să-i urmeze sfaturile ca să supraviețuiască pericolelor, despre care le spune că sunt invizibile și că se află chiar sub nasul lor. Călăuza verifică dacă sunt capcane aruncând elemenți de metal pe fâșiile din pânză dinaintea lor. Obstacolele de pe drumurile cele mai complicate nu pot fi văzute sau auzite, ci doar simțite. Cel mai sigur drum, aici în „Zonă”, este cel „în linie dreaptă”! Scriitorul este sceptic în legătură cu pericolele, dar Profesorul urmează sfaturile Călăuzei. Călătorind, cei trei discută motivele pentru care vor să intre în Cameră Dorințelor. Scriitorul spune că îi este teamă să nu-și piardă inspirația. Fiind nervos și stresat. Profesorul pare să fie mai puțin temător deși insistă să aducă cu ei un rucsac… Doleanțele Profesorului sunt neclare, în schimb, începe să repete rugămințile Scriitorului căuia îi spune că și-ar dori să câștige Premiul Nobel pentru analiza stiințifică a Zonei! Călăuza insistă că nu există niciun vicleșug în spatele scopului altruist de a ajuta oamenii în nevoie. Din când în când aduce în discuție o altă „călăuză”, care îl condusese pe fratele lui spre moarte, căci vizitând Camera a intrat în posesia unei sume mari de bani, iar apoi surprinzător s-a spânzurat, contrazicând în totalitatea misterul pozitiv al Camerei. Camera pare să îndeplinească dorințele vizitatorilor, dar nu pe cele exprimate conștient, ci dorințele cele mai sincere și umile. Mai mult, pare că însăși „Zona” are un fel de sensibilitate.

Cei trei, ajunși aproape, au un schimb de replici într-o anticameră mare, chiar lângă Cameră. Disputa lor se încheie, fiind extenuați. În timp ce își trag sufletul, Scriitorul are o revelație în legătură cu natura reală a Camerei. Spune că acel individ, acea „călăuză mincinoasă” și-a atins țelul și în ciuda motivelor pe care le susținea, Camera i-a întărit dorința secretă a acestuia de a se îmbogăți, și nu de a-și învia fratele…! Asta l-a făcut să se sinucidă, să se spânzure! Scriitorul adaugă că pentru cei care au gânduri și motive negative, Camera e mult mai periculoasă! Profesorul renunță la planul lui de a distruge Camera! În consecință, acesta dezasamblează bomba adusă în rucsac și împrăștie bucățile rămase. Cei trei se odihnesc acum în fața ușii și nu se încumetă nimeni să intre în Cameră… Începe să plouă prin tavanul distrus. Lumina pare și ea că își schimbă culoarea. Călăuza, Scriitorul și Profesorul sunt din nou la bar, unde sunt întâmpinați de soția și fiica primului. Un câine negru care i-a urmărit pe cei trei în „Zonă” este în bar, alături de ei. Când soția îl întreabă de unde a apărut câinele, Călăuza îi spune că s-a ținut după el și că nu l-a putut face să plece. Mai târziu, soția îi spune că și-ar dori să viziteze și ea Camera Dorințelor, dar acesta afirmă că îi e teamă ca visurile ei să nu devină realitate din cauza gândurilor… Pare o familie nefericită, fiica celor doi stă singură în bucătărie și recită o poezie de dragoste a lui Fiodor Tiutcev. Ține o carte mare în brațe și își așază apoi capul pe masa. Pare că face o minune, căci mișca trei pahare cu privirea… Se mișcă unul după altul pe masă, iar al treilea cade pe podea și nu se sparge. Poate că așa este, unii oameni ai viitorului vor face minuni…! Doar cei ai „Călăuzelor”? Un tren trece pe lângă casa acestei familii, iar apartamentul se zguduie din balamale.

Notă: Materiale prezentate și subtitrări în limba română.